Katherine Roberts – Prădarea Marii Piramide

Recomand această carte tuturor cărora le place Egiptul Antic şi acţiunea îmbinată cu mister. E o carte grea de povestit de aceea vă voi spune câteva lucruri pro şi contra despre conţinutul acestei cărţi. Un lucru bun este că autoarea a făcut un ghid în lumea personajului principal, Senu. Un lucru care pe mine cel puţin m-au deranjat au fost numele personajelor. Dacă nu ar fi existat pronumele de persoana a treia feminin şi masculin nu mi-aş fi dat seama cine e băiat şi cine e fată. Un lucru la care nu m-am aşteptat, dar care nu m-a deranjat, a fost scrierea puţin învechită folosind cuvinte ca „sînt” în loc de „sunt” şi „î” acolo unde acum trebuie să fie „â”. Un lucru care m-a impresionat a fost acţiunea şi povestea acestei cărţi şi faptul că totul pare foarte real şi chiar ai crede că aşa ceva chiar se întâmpla în Egiptul Antic. Desigur că lucrurile despre cum se comportau oamenii cu faraonul şi cum se construiau piramidele sunt adevărate sau cel puţin pe jumătate adevărate, dar alte lucruri precum ka şi puteri heka nu pot fi dovedite fiind probabil legende.

Prin urmare această carte ori vă va plăcea ori nu vă va plăcea, dar eu cred că această carte, cel puţin pentru amatorii genului, poate fi citită de mai multe ori mai ales că scrie şi măricel şi formatul e mic şi are şi pagini puţine (314). Această carte face parte dintr-o serie de 7 cărţi inspirate de cele şapte minuni ale lumii antice. Carte apărută la Editura Rao şi din câte ştiu eu au fost traduse doar primele cinci cărţi, corectaţi-mă dacă greşesc.

Bye-Bye

Leapşa – Cărţi de la Vanilla Moon

Am observat cam târziu această leapşă şi-mi cer scuze că am întârziat cu ea. Leapsa a fost primita de la Vanilla Moon si o dau mai departe oricui vrea 😉 Aşadar să vină întrebările:

Câte cărţi ai citit până acum în 2010?

Şapte. Ar fi fost mai multe dacă o carte nu mi-ar fi luat o lună jumătate („Cartea lui meser Marco Polo„, colegii ştiu).

Câte cărţi de ficţiune şi câte de nonficţiune?

Mai mult ficţiune, dar atât timp cât e o carte bună nu cred că genul contează.

Care e proporţia de scriitori bărbaţi vs. femei?

Am impresia că am citit mai mult cărţi scrise de femei, dar s-ar putea să fie în mod egal.

Care este cartea preferată citită în 2010?

Gazda de Stephenie Meyer

Care este cartea care ţi-a plăcut cel mai puţin in 2010?

Cartea lui messer Marco Polo, o carte bună dacă te interesează istoria. Nu pot să zic că nu mi-a plăcut, dar nu prea fost cartea care să fie pe placul meu. Dar ai multe de învăţat din ea.

Care e cea mai veche carte citită?

Cea mai veche carte citita ar fi Notre-Dame de Paris de Victor Hugo, dar dacă ţinem cont de anul în care a fost scris ar fi cartea lui Marco Polo(m-am săturat să tot scriu Marco Polo aşa că am scris Notre-Dame).

Dar cea mai nouă?

Cea mai nouă ar fi Gazda de Stephenie Meyer.

Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?

Cel ai lung titlu al unei cărţi citite ar fi, cum nu am citit o carte cu mai mult de cinci cuvinte voi alege la întâmplare una care este: Harry Potter şi Piatra Filozofală de J.K.Rowling, iar cel mai scurt titlu ar fi Gazda de Stephenie Meyer.

Câte cărţi împrumutate de la bibliotecă?

În clasa întâi şi după aceea doar am cumpărat cărţile.

Câte cărţi citite sunt traduceri?

Toate sunt traduse în română, înafară de cele scrise de români.

Care e cel mai citit autor anul acesta?

Robert Muchamore: Recrutul şi Clasa A

Ce ţări ai vizitat prin cărţile citite?

Am vizitat Ţara Cărţilor şi a Fanteziei, desigur. Într-o carte am vizitat America, în alta Egiptul iar în altă carte oraşul Bucureşti.

Ce scriitori descoperiţi în 2010 ai vrea să citeşti mai mult?

Grigore Băjenaru şi Katherine Roberts.(ţin să menţionez că, cariera lor nu a început în 2010)

Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată?

Amurg… şi sincer nu regret că am citit-o şi mi-a fost recomandată seria Cronicile din wardstone, dar încă nu am citit nimic din ea 😀

E vreo carte a cărei lectură îţi pare rău că ai amânat-o?

Da. Cişmigiu et Comp. de Grigore Băjenaru. Ar fi trebuit s-o citesc mai repede, dar mai bine mai târziu decât niciodată.

Leapşa merge la orice iubitor de lectură şi literatură.

Bye-Bye

Agatha Christie – Nemesis, Zece negri mititei

Nemesis

Această carte poate fi numită continuarea „Misterul din Caraibe”. Miss Marple obişnuieşte ca în fiecare zi să citească ziarul. cel mai mult îi plăcea să citească cine se mărită şi cine a murit. Ea află că a murit domnul Rafiel, cel care a ajutat-o să prindă criminalul din cartea mai sus menţionată. Nu cu mult timp după ce a aflat vestea, primeşte o scrisoare de la avocatul lui rafiel care o roagă să vină la el ca să vorbească despre testamentul lui Rafiel. Miss Marple se duce acolo şi i se spune că Rafiel vrea ca ea să rezolve un caz, numai dacă ea acceptă. După câteva zile Marple îi spune avocatului că acceptă. Atunci, avocatul îi dă o altă scrisoare de la Rafiel. Ea află că Rafiel o trimite într-o excursie în care va vizita grădini şi case clebre din Anglia. În acea excursie Marple aşteaptă următorul indiciu al lui Rafiel. Miss Marple primeşte indiciul şi începe să investigheze cum ştie ea mai bine, în oraşul în care s-au oprit pentru patru zile. În timpul acelor zile o femeie bătrână este omorâtă de un om care a împins o piatră mare de pe o colină pe ea. Înainte să moară Miss Marple află nişe lucruri care o duc în ceaţă. Miss Marple stătea la prietenele domnului Rafiel unde au venit în vizită şi două cucoane din excursie. Una dintre gayde încearcă să-i dea ceva de băut lui Marple, dar ea refuză. În acea nopate Miss Marple şi cu îngerii păzitori rezolvă misterul dat de domnul Rafiel.

Zece negri mititei

Nici nu pot descrie cât de uimitoare este aceasta carte. Agatha Christie s-a întrecut pe sine în acest roman. Pe tot parcursul romanului eşti în suspans şi la fiecare crimă eşti confuz. Zece persoane sunt invitate pe Insula Negrului de un anume U.N.Owen. Aceste yece persoane au făcut fapte care nu puteau fi aduse în faţa legii. Pe această se afla o casă. În sufrageria casei, pe o masă, se aflau zece negrii mititei.  La fiecare crimă dispărea un negru. Crimele se petreceau în aşa fel încât să se potrivească cu versurile poeziei „Zece negri mititei” de Frank Green. Aceste crime au fost făcute foarte bine şi respectau foarte bine poezia. Trei dintre ei au încercat să dea semnalele SOS, dar când oamenii au ajuns pe insula toată lumea era moartă. Abia la sfârşitul cărţi aflăm cine era criminalul la care cu siguranţă nimeni nu s-ar fi gândit. Recomand această carte tuturor pentru că un roman poliţist mai bun decât acesta nu veţi găsi nicăieri.

Robert Muchamore – Clasa A

Aceasta e cea de-a doua carte din seria Cherub. James şi Bruce, un alt copil din Cherub care poate fi întâlnit şi în prima carte, sunt într-o misiune. Acea misiune era una de antrenament şi au eşuat la ea. James, împreună cu Nicole, Kerry şi Kyle(a fost copilul cu care a stat James în orfelinat). Scopul misiunii e acela de a-l înfunda pe cel mai bogat traficant de droguri din Europa. Pentru ca misiunea să dea roade, cei patru copii trebuie să se împrietenească cu copii traficantului. Cei patru copii cu cei doi supervizori care sunt aşa zişi lor părinţi se mută în oraşul în care stă traficantul. James se împrieteneşte cu fiul acestuia, Keith, printr-o bătaie. Cei doi fură din magazine, iar Keith îl duce pe James la clubul de box. Acolo, după câteva săptămâni, ajunge să devină o persoană care livrează drogurile. Acesta trece printr-o aventură grozavă când face o livrare ajungând să fure o maşină, pe care o va incendia. Tatăl lui Keith îl invită pe James cu el şi cu Keith, tatăl lui mai având încă trei copii, în vila lui din Miami. Acolo, într-o noapte, cei doi copii se duc pe plajă ca să boxeze. După ce termină şi intră în casă văd că se află mafioţi în vilă. James reuşeşte să fugă şi să se salveze şi sună şi Cherub ca să îl ajute. Până la urmă, toate se termină cu bine, copii ajungând teferi înapoi la Cherub.

Bye-Bye

Robert Muchamore – Recrutul

James  e un copil care are o mamă foarte grasă care se ocupă cu vânzarea lucrurilor furate de alţi oameni şi are şi o soră Lauren. Într-o zi unchiul lor vine în vizită, acesta o ucide pe mama lor iar cei doi copii rămân pe mâna orfelinatului, nu înainte ca James să ia banii mamei cu el. Lauren rămâne cu unchiul iar James merge la orfelinat unde îşi face un prieten, dar face şi greşeli. Într-o zi James este tranportat altundeva, nici el nu ştie unde. El află că se află la Cherub, un departament al serviciilor de informaţii britanice, agenţii săi au vârste între 10 şi 17 ani, toţi fiind orfani care sunt pregătiţi pentru misiuni sub acoperire. James trebuie să treacă un test ca să poată intra în acest departament. Cumva, el reuşeşte să ia examenul. Doar că, pentru a putea face misiuni trebuie să mai treacă printr-un examen dur de 100 de zile. În acea tabără de antrenament el o va avea ca parteneră pe Kerry cu care va avea o prietenie de lungă durată. După cele 100 de zile, şi după e a trecut ultimul examen, James este pus într-o misiune cu instructoarea de înot. În timpul misiunii aflăm de iubirea lui James cu fata din acel oraş şi după cum la sfârşitul misiunii cei doi au trebuit să se despartă.

Poate că sfârşitul rezumatului nu e pe măsură deoarece am citit cartea demult şi nu am ştiut scopul misiunii, dar ştiu ce s-a întâmplat doar că m-aş lungi şi poate că nu s-ar înţelege nimic. Seria Cherub care până acum are două volume tipărite în română şi in septembrie va aparea al 12-lea volum în engleză. Recomand această serie tuturor cărora le place acţiunea şi visează să fie spioni.

Bye-Bye

Leapsa – 1001 nopti de la Vanilla Moon

Demult nu am avut o leapşă şi sper că u am făcut-o prea târziu 😀

1. În momentele cele mai dificile și în care simți nevoia să te ajute cineva, la cine te gândești prima oară?

Mă gândesc la părinţişi după aceea la cei mai buni prieteni ai mei care întotdeauan îmi vor da un sfat şi mă vor susţine indiferent de ce aleg.

2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?

Cred că aş vrea să fiu un… Încă nu ştiu, cred că vreau să rămân un om pentru că viaţa omului, de multe ori, e mai frumoasă decât al celorlalte vietăţi.

3. Dacă ar fi să poți schimba o persoană, cine ar fi aceea?

N-aş schimba pe nimeni, poate doar i-aş zice ce mă deranjează al acea persoană XD

4. Ce ai face pentru liniștea ta sufletească?

Aş picta, aş asculta muzică sau aş sta întins în pat meditând.

5. Care crezi că a fost până acum cel mai important moment al vieții tale?

Întrebarea cea mai grea la care m-am gândit mult. Eu cred că fiecare moment al vieţi este important, de la cel al naşterii până la cel al morţi. Chiar şi un eşec poate să fie un moment important care speri să te ajute să nu mai faci aceiaşi greşeală sau alte greşeli. În concluzie, toată viaţa mea e un moment important.

Această leapşă se poate duce la oricine nu mai să specifice de la cine o are 😉

Suzanne Collins – Jocurile Foamei

Katniss trăieşte în naţiunea Panem, în al doisprezecelea district. Panem-ul este vechiul continent cunoscut ca America de Nord, într-un viitor postapocaliptic. Ea are o soră maimică şi un bun prieten pe nume Gale. Katniss face mai toate lucrurile deoarece tatăl ei a murit iar mama ei e depresivă şi nu face nimic. Ea vânează animale pe care le vinde la măcelari. În naţiunea Panem, cu capitala la Capitoliu, se organizează un joc sadic şi sângeros la care participă toţi copii între vârste de doisprezece şi optsprezece ani. În fiecare district e o mândrie să mergi ca tribut la Jocurile Foamei, însă in districtul 12 tribut e sinonim cu un om mort. În Jocurile Foamei participă doi copii din fiecare district, o fată şi un băiat. Când se alegeau tributurile tot districtul trebuia să fie de faţă. Tributurile se extrăgeau din două urne. Din urna băieţilor este tras Peeta, băiatul brutarului, iar din cel al fetelor sora lui Katniss, Prim. Katniss se oferă voluntar şi îi ia locul lui Prim. Cei doi, Peeta şi Katniss, sunt duşi la Capitoliu unde îi antrenează pentru Jocurile Foamei. Scopul Jocurilor Foamei este să rămâi singurul om în viaţă pe terenul făcut de cei din Capitoliu, pe scurt, copii se ucid între ei . Între Katniss şi Peeta se creează o relaţie de dragoste pe care Katniss crede că o face de dragul publicului, Jocurile Foamei fiind transmise peste tot în ţară la televizor. Încep Jocurile Foamei, Katniss luptă pentru supravieţuire cu mult cap. Peeta se alătură unui grup de copii răi care îl vor răni pe Peeta deoarece va încerca s-o slaveze pe Katniss. Când aproape toţi au murit Katniss are mare grijă de Peeta şi se poartă ca un cuplu proaspăt căsătorit. Organizatorul Jocurilor îi cheamă la o ultimă confruntare. Fac ei ce fac şi până la urmă, doi oameni câştigă Jocurile, Peeta şi Katniss. În drum spre casă, trenul se opreşte şi Peeta află un adevăr crud. Katniss s-a jucat de-a amorezata.

Continuarea în următorul roman pe care sper, să-l procur curând.

Bye-Bye