Category Archives: Impresii…

Impresii de Slovacia

După cum se ştie am fost plecat o săptămână în Slovacia într-o tabără de creaţie. Acum am sa va povestesc pe îndelete prin ce am trecut acolo şi cum m-au certat părinţi că nu am făcut poze unde am stat 😦 dar sper că o să fac rost de poze cu parohia unde am stat.

Tabăra în care am fost este una de creaţie şi îmi îngădui să le explic colegilor de ce am avut eu onoarea de a merge acolo. În primul rând o fată nu a putut veni pentru că nu a putut să îşi facă hârtiile şi atunci profesorii nu ştiau pe cine să aleagă şi o profesoară care stă în acelaşi bloc cu mine şi ştiind că ştiu maghiară şi că am talent şi că am şi note bune şi că nu aveau pe cine altcineva să aleagă din clasele mai mici(5-6) a zis să aleagă din clasa a şaptea. Aşa am ajuns eu să merg în această tabără.

Personajele (în ordine alfabetică) :

  • Eu (Arthur)
  • Anna (foarte tăcută abia o auzeai vorbind)
  • Andrea
  • Barnabas [barnábaş] (unul din cei patru băieţi)
  • Cristina ( totă lumea îi zicea Nina dar nu ştiu de ce 😀 )
  • David ( verişorul unui coleg)
  • Edith ( fata asta râdea ca o vrăjitoare şi de fiecare dată când o auzeai râzând râdeai şi tu)
  • Marci [márţí] (şi el era unul dintre băieţi)
  • Melinda ( pentru vârsta ei era cam grasă dar făcea nişte prostii de care o să aflaţi în rândurile de mai jos)
  • Timea (o persoană care m-a comparat cu fratele ei de 20 de ani 😮 )

În dimineaţa de duminică la ora 4:30 familiile stăteau împreună cu copii în aşteptarea microbuzului care are să îi ducă în Slovacia, printre aceşti copii mă aflam şi eu, ditamai măgarul de 14 ani. La ora cinci când a început să plouă mai tare a sosit şi microbuzul. Fiecare şi-a găsit locul cel mai bun, şi eu am stat în spate, în mijloc, unde puteam să îmi întind picioarele lungi şi aşa nu m-ar fi durut genunchii 😀 Când am pornit fetele au început să vorbească despre muzică doar că eu vroiam să dorm şi mi-am închis ochii dar spuneau lucruri aşa de amuzante încât era greu să adormi. Era un moment în care discutau despre noul cântec al trupei Pussycat Dolls (hush hush) şi una nu a pronunţat cum trebuie şi a ieşit „huş huş” care în maghiară înseamnă carne.

În drum spre graniţă ne-am oprit la o benzinărie ca să mâncăm şi să ne facem nevoile. Acolo Melinda a vrut să îşi ia o îngheţată şi era prea scumpă pentru o îngheţată şi nu ştia cum se zice în româneşte la „nu vreau” şi colega ei, Nina, îi zice „nu vreau” şi Melinda zice „nu vrei”. A fost aşa de amuzant… de fata asta se poate râde cu zilele. Altă păţanie amuzantă era faptul că am început să vorbim despre biologie-anatomie. Noi îi zicem Melindei că avem două creiere, unul mic şi unul mare plus un con ( mi-e ruşine că nu-i ştiu numele) şi fata credea că are un singur creier în toată cutia craniană. Ce am râs şi la asta… Apoi ajungem în Král’ovsky chelmec ( acolo unde ne-am petrecut timpul o săptămână) unde vedem un panou cu numele acesta şi Melinda încearcă să îl citească şi citeşte „kraiovski” şi apoi eu îi zic că are un accent pe a şi se citeşte „kraalovsky”. Dacă nu ştiaţi acest oraş este înfrăţit cu oraşul meu, Sfântu Gheorghe.

Ajungem acolo pe la ora 19:00 şi ne duc în camerele noastre, după aceea ne duc în alte camere şi după aia îşi dau seama că nici acolo nu e bine şi ne duc din nou acolo unde am fost prima oară. Asta a fost foarte enervant mai ales că urcam scările, coboram scările…

În seara aceea am vorbit cu cei din Ungaria şi ne-am jucat un joc super care se numea Carcassonne. O să vedeţi mai jos ce importanţă a avut această propoziţie.

Prima noapte a fost foarte bună şi plăcută, parcă ar fi fost un vis, prima mea excursie în străinătate fără părinţi. Dimineaţa a început cu râsete deoarece la micul dejun nu ştiu cum reuşeam dar stăteam faţa-în-faţă cu fetele care mă faceau să râd. După aceea am avut o pauză de vreo oră şi după aia au început activităţile. Prima a fost să facem suport pentru creioane din ziare şi serveţele. Ne-au dat nişte role de carton şi o bucată de carton. A trebuit să tăiem un cerc care să acopere fundul rolei de carton. După aceea a trebuit să lipim ziare peste tot, şi înăuntru şi înafară dar şi pe fund ca să nu avem surprize 😀 După aceea trebuia dat cu vopsea de latex sau aşa ceva ( mie greu să traduc din maghiară aşa că înţelegeţi-mă ) care îi dădea o culoare albă. După ce acea vopsea se usca putea-i să lipeşti şerveţelul, modelul, pe care l-ai ales. A fost o muncă plăcută care mi-a plăcut foarte tare. Toată lumea spunea că al meu e foarte frumos, şi aşa şi este 😀

SS850770

SS850771

SS850772

După aceea a urmat prânzul, supa fiind cam nesărată dar asta s-a putut rezolva. După aceea fiecare făcea ce dorea. Ne-am jucat ping-pong doar că la un moment dat a devenit prea dur, copii neştiind să joace şi aruncând mingea cu o putere prea mare. După aceea ne-am jucat cărţi, unde ne-am distrat de minune şi am râs pe nesăturate. După aceea seara cu băieţii din camera ne-am jucat Carcassonne.

SS850777Următoarea zi a fost teribilă. Cel care trebuia să facă activităţile de dimineaţă şi după-amiază a întârziat. Sincer să fiu asta a fost cea mai naşpa zi. Înafara faptului că am făcut nişte lucruri copilăroase dintr-o parte din floarea-soarelui şi ceva asemănător cu un pistol, toate acestea fiind numite jucării tradiţionale din lucruri naturale, care fac zgomot şi alte tâmpenii după care a început să-mi curgă sânge din nas şi nebunul ăla a lăsat cei mai bun la sfârşit şi eu cu nasul meu nu am putut să îl fac şi am şi adormit cu ditamai şerveţelul îmbibat cu oţet în nas. Şi acel lucru frumos a fost o brăţară făcută din piele… 😦 Dar mă bucur că la celelalte activităţi am putut participa şi fără să îmi curgă sângele. Nopţile au fost toate asemănătoare cu excepţia unora. Ca cea de marţi adică ziua pe care v-o povestesc unde am avut un concurs de dans. Au fost trei cântece cunoscute nu ştiu cum doar de mine 😮 cum ar fi Macarena, Asereje cântat de Las Ketchup şi Mambo Nr.5 cântat de Lou Bega. Din păcate chiar dacă ştiam să dansez primele două cântece (toată lumea trebuia să danseze… ) ultimul a fost cel mai greu. Aşa că nu am luat niciun premiu 😦

Miercuri ne-am dus în Kosice [coşiţe] unde am văzut un dom, o mănăstire, un turn pe care l-am şi urcat cu toţi şi un clopot scos din biserică sau aşa ceva.

SS850752

În imaginea din stânga vedem, în dreapta mănăstirea, în centru vedem domul iar în spate acolo unde este acel ceas cu turn aurit este turnul cu 320 de trepte.

În dom, un nene ne-a povestit despre istoria domului si ceva despre familia Rakoczi şi ne-a dus şi în subteran unde am văzut sicriele celor din familia Rakoczi. După aceea ne-am urcat în turn care avea 160 şi ceva de trepte şi 50 de metri. Dacă l-a urcare a fost greu, la coborâre a fost şi mai greu. În viaţa mea nu am urcat-coborât 360 şi ceva de trepte. Îmi tremurau genunchii după ce am coborât. Oricum, ce am văzut sus a fost uimitor de frumos. Deşi România e mai frumoasă 😀

După aceea ne-au lăsat liberi o oră şi ne-au dat şi un ghid care să ne ajute să ne descurcăm pe acolo. Noi îl întrebăm de un magazin de suveniruri şi ne zice că nu ştie niciunul 😦 şi ne duce într-un Tesco… ce să zic… nu poţi lua niciun cadou de acolo. După aceea ne-am dus în autobuz şi ne-am îndreptat spre următoarea locaţie Szádelöi care era o vale. Aş vrea să nu vă spun dar trebuie să vă spun că acolo în Slovacia era o căldură foarte mare. Iar în autobuz era şi mai mare, apa pe care ne-au dat-o cei de la parohie era caldă ca pişatul. Nu contează, important e că am ajuns acolo în vale şi prostul de mine şi-a uitat aparatul de fotografiat în autocar. Mă blestem zilnic pentru asta, dar sper că o să am fotografiile de la cele două profesoare care au venit cu noi 😀 Ţin să vă spun că numai noi cei din secuime, am mers cel mai departe şi când ne-am întors toată lumea era la autocar şi ne aştepta 😀

Ne-am întors la tabără pe la 21:00 toată lumea era tensionată şi noi copii nu puteam nici să râdem la masă 😦 şi după aceea toată lumea a făcut duş pentru că, cred eu, nimeni nu a transpirat cum a transpirat în acea zi. Am uitat să vă spun că în autocar mi-a curs din nou sânge din nas.

Următoarea zi am lucrat din nou ceva cu şerveţele. Ni s-a dat o plăcuţă din lemn, pe care a trebuit să o vopsim cu vopseaua de latex, după aceea trebuia să lipim şerveţelul şi apoi să lipim bucăţi de mozaic pe el. Sincer mie nu mi-a plăcut cum a ieşit dar celorlalţi li se părea o adevărată operă de artă 😮

SS850773

La prânz, nu ştiu dacă la acesta sau în altă zi, Nina a spus că nu mănâncă cartofi, eu îi zic ” Dacă nu mănânci cartofi cum poţi mânca Pâinea feliată cu cartofi?”(numai partea cu Pâinea feliată a fost spusă în română) la care Melinda  zice „Nu aşa se zice la pâine!” când am auzit asta toată lumea a început să râdă.

După această activitatea după-masa au venit nişte oameni cu războaie de ţesut. Era un nene care ne-a arătat cum se face şi după aceea fiecare putea să încerce să ţeasă la război. Când mi-a venit rândul, m-am simţit ca un expert ştiam să fac foarte bine, parcă deja aş fi făcut aşa ceva. Dar au fost şi excepţii care nu s-au descurcat deloc cum ar fi David şi Melinda, iar restul echipei din Transilvania râdeam de ei deoarece nouă ne-a mers foarte bine 😀

În acea seară a fost dicotecă şi karaoke. Au cântat două profesoare şi noi tot strigam” Melinda vrea să cânte!” şi am zis noi asta de mai multe ori până când Melinda mă apucă de pulpe şi cu ghearele îmi rupe pantaloni. M-am dus să mă schimb şi i-am zis Melindei că dacă vrea să o iert trebuie să cânte. Şi spre mirarea mea şi a tuturor ea s-a dus să cânte. A cântat ce a cântat şi la un moment dat a cântat fără sunet… ei bine, nu are tocmai o voce de înger 😀 Şi după aia s-a reluat dansul, după un timp simt că trebuie să merg la baie, şi după ce îmi termin treburile, îmi curge din nou sânge din nas. Iarăşi am căpătat o vată îmbibată cu oţet în nas şi aşa s-a terminat seara, cu vărsare de sânge 😀

A doua zi activitatea era din nou cu şerveţele, de data asta a trebuit să facem o cutie. Eu am primit o cutie în formă de inimă şi i-am dăruit-o mamei. Aici puteai să pui direct lipiciul şi şerveţelul şi după aceea am decorat-o cu nişte bucăţi de mozaic. A fost foarte frumos şi mama s-a bucurat tare mult.

SS850774

SS850776SS850775

A sosit şi prânzul, acum nu ştiu dacă a fost vina supei care era cu usturoi sau din cauza căldurii dar mi-a curs din nou sânge din nas. Şi de data asta m-am ales cu vată îmbibată cu oţet în nas şi am început să plâng, că doar mie mi se întâmplă aşa ceva şi că o să leşin din cauza pierderii de sânge… tot felul de gânduri morbide. Şi profesoara mi-a făcut un nas de cartof folosind leocoplast şi vată ca să nu se vadă vata roşie. După acestea m-am hotărât să merg totuşi cu restul grupului la lac unde am stat şi m-am uitat la ei deoarece mi-a curs din nou sânge (de două ori într-o zi). După aceea ne-am dus într-un supermarket şi acolo mi-am făcut cumpărăturile cu vata în nas. Acum vine partea amuzantă deoarece doi copii din grupul din care făceam parte vroiau să ia jocul acela Carcassonne doar că ei au luat o extindere, un supliment, ceva care să facă jocul mai interesant. Doar că aici în România nu a apărut aşa ceva.

Ne-am întors şi după cină ne-am jucat pantomimă şi ghiciţi cine au câştigat? Cei din Transilvania. Ziua următoare ne-am întors acasă. A fost cea mai frumoasă experienţă din viaţa mea şi dacă aş repeta-o cu colegii mei ar fi la fel de frumoasă.

Detalii din culise:

În fiecare seară se juca cărţii şi am făcut campionat cu Timea şi odată am pierdut, iar odată conduceam doar că m-a ajuns şi m-a bătut.

În peisaj au apărut şi nişte specimene numite de o profesoară „primadonne”. Eram în autobuz şi le auzeam cum vorbeau ” Hoszu szoknya, rovid szoknya” în română înseamnă ” Fustă lungă, fustă scurtă”. Şi într-o dimineaţa mă jucam cărţi cu două fete şi râdeam de Melinda deoarece s-a aşezat pe jucăriile ei şi le-a stricat şi coboară astea şi spun ceva dar nu am înţeles. Când se întorc noi râdem din nou şi ne zic să ne uităm la noi. Când „ne-am împrietenit” le-am întrebat ce au zis şi au crezut că am spus că zicem că sunt urâte. Aşa ceva nu am văzut. Chiar şi colegele din clasa mea sunt mai treze la cap decât astea.

Cam astea au fost de spus şi dacă îmi aduc aminte de ceva nu o să uit să scriu şi să vă informez.

Bye-Bye

Anunțuri

Impresii de sfarsit de an scolar (versiunea imbunatatita)

Cum bine stiti, spre fericirea multor scolari ziua de 12 iunie a fost ultima zi de scoala, ultimul clopotel, cum vreti sa ii spuneti voi. M-am trezit cu un sentiment de bucurie intensa stiind ca de acum incolo pot sa dorm cat vreau 😀 Ma imbrac frumos si porensc spre scoala unde va avea loc o petecere minunata! In drum spre scoala ma suna colega Elena ca sa imi spuna ca nu se aduce casetofonul, DVD playerul sau ce era ala. Ajuns la scoala liniste totala si aflu marele dezastru cum ca casetofonul se va duce la Mihai Viteazul scoala de „superdotati” pentru ca noi nu lasam colegii sa isi aduca prieteni la noi la scoala. Toata lumea era foarte enervata. Colega Octavia se duce la ea acasa ca sa isi ea casetofonul. Incercam sa punem CD-urile facute de mine dar nu merg. Toata lumea ma certa si le-am zis ca la mine acasa pe casetofon mergea. Am sunat-o pe mama ca sa aflu daca tata doarme sau nu. Aflu ca nu doarme si sunt in culmea fericirii. Il sun si ii zic ca il sun dupa festivitate ca sa aduca casetofonul. Colegii mei s-au bucurat nespus de mult. Intr-o zi vor trebui sa imi intoarca favorul. Pana cand sa inceapa festivitatea  am ascultat muzica Feng Shui si majoritatea fetelor au facut coreografii minunate pe acea muzica putin ciudata.

Probabil ca rituarile din judetul Covasna sau explicit din Sfantu Gheorghe o sa li se para ciudate celor care nu sunt din judet. Cum noi fiind a saptea a trebuit sa le decoram clasa celor de a opta. Au fost foarte incantati de cum le-am aranjat clasa. Si inainte sa icneapa festivitatea toate clasele de a saptea au trebuit sa se alinieze pe scari si sa tina o floare deasupra capetelor lor. Nu vreau sa ii vorbesc de rau pe profesori sau pe doamna diriginta dar eu credeam ca florile se dau si celor de-a opta. Festivitatea in sine a durut putin deoarece a inceput sa ploua tare asa ca lumea nu a aflat ca am luat Mentiune la Olimpiada de Limba Engleza… am fost foarte trist dar si fericit ca am luat 20 de lei.

Dupa festivitatea cea mica 😀 aflam ca rockeri au adus dvd playerul. A fost logic ca au pus mai mult rock decat muzica noastra si asta a fost naspa mai ales ca au adus si prieteni de la Mihai. Ce sa zic dati-va mari cu *******************. Cineva a zis doamnei diriginte ca noi nu ii vrem pe astia de la Mihai si doamna i-a luat fain frumos si i-a dat afara 😀 Dupa aia a inceput adevarata petrecere chiar dac Elena era cam fitoasa cu cantecele si a sarit peste LoveGame 😦 Dar ne-am distrat bine. S-a pus si vals si a trebuit sa dansez ca deh, sunt un gentleman. Doar ca nu stiam sa dansez. Am vazut al Dansez pentru tine cum se danseaza dar in lumea reala e mai greu. Dar bine ca invat repede exceptia fiind matematica 😀 Sincer sa fiu m-am distrat bien doar ca toate fetele vroiau sa danseze cu mine , aproape toate, dar am avut noroc ca au mai venit si din a opta si cat timp au fost ei acolo nu au avut treaba cu mine dar se mai gasea cineva care sa ma ia de mana si sa dansez cu ea. Sfatuiesc pe toata lumea sa nu danseze cu Bibi! Nu se tine dupa ritm si se prosteste 😀

Dupa toata harababura asta vine doamna diriginta si ne spune ca se organizeaza un spectacol de teatru la Casa de Cultura si ca ne da invitatii. Chiar daca aveam sau nu invitatii pe noi ne-au lasat sa intram, aiurea. Am luat biletul si l-am pus intr-un loc bun. Inainte sa plecam Filip imi ia biletul din mana pretinzand ca e al lui. Cat tupeu! Doamna diriginta fiind buna si marinimoasa se duce prin toata scoala ca sa imi caute mie invitatie, draguta de ea. Dupa multe cautari imi gaseste invitatie si pot sa ma duc la spectacol!!! Spectacolul fiind in aceiasi zi 😀

Despre spectacol: Piesa se numeste „Pluta pe spate” – comedie in scoala, pe teme de mediu, dupa Eugen Serbanescu, in interpretarea Companiei Nationale ArCa LuI nOe – Bucuresti. pe scena se aflau doua banci si o asa zisa catedra. Erau cinci profesori, si un supraveghetor, Romeo. Piesa era impartita in doua acte. In primul act profesorii trebuiau sa faca reclama la un proiect ECO si ca vor veni baietii de la Sistem. primul porfesor era un profesor de religie. La inceput era cam aiurea nu prea mi-a placut. Urmatorul a fost o profesoara, care era interpretata de un baiat, dar nu am stiu ce materie preda dar stiu ca era obsedata de mere. Mar 23 😀 MarPod 😀 avea si un tic verbal „mh da, sa inchizi si usa dupa tine, mh da” asta a zis pentruc a vreo trei baieti nesimtiti si porci au iesit din sala. Al treilea profesor era o profesoara de fizica care avea o voce foarte acuta si cica avea un rinichi umflat sau ecva de genu’. A foat foarte amuzanta si partea asta. Aceasta profesoara era in schimb in urma cu tehnologia. Nu avea telefon mobil, avea doar fix.Urmatoarea profesoara era de istorie si era si directoarea. Eu am venit cu colegii la aceasta piesa si nu stiu ce s-a intamplat dar o colega nu se putea abtine din ras si a ridicat-o in picioare. la inceput s-a ridicat colega gresita. Si se scoala Andra si profesoara o intreaba ce a avut pentru azi. Ea ii zice matematica pentru ca e foarte buna. Dar profa ii zice” cum matematica cand stii ca ai istorie!”. Si o ridica si pe cealalta ca deh, „tu ti-ai dat singura foc” sau asa ceva. Tot momentul a fost foarte amuzant si placut. Cand a plecat m-am simtit nevoit sa ii spun ” La revedere!” m-a inspaimantat. Urmatoarea profesoara era cea de latina, profesoara saraca, care avea o voce ragusita. A avut o replica care m-a facut sa rad cu lacrimi „Maine astept plicurile de bani pe catedra ca altfel va las corigenti!” a fost foarte amuzant. Vroiams a zic ca si ama e profesoara si ca nu am de unde sa ii dau bani 😀 😛 Dupa toti acesti profesori a urmat directorul care era mai grasut de felul lui 😀 A luat-o la rost pe Andra si a chemat-o si pe scena 😀 norocoasa 😀 si a intrebat-o cum o cheama si ea ii zice numele si el o intreaba „si mai cum?” si ea zice ” nu-ti zic.” iar el zice” nu va zic!” si ii zice sa mearga inapoi. Dupa ce Andra se intoarce la loc directorul fredoneaza melodia de la ” O-la-la!”

Spectacolul in sien a fost foarte frumos desi actul doi a fost cam naspa. Daca aveti ocazia sa ii vedeti sa mergeti sa ii vedeti! E foarte fain si actori sunt tineri, asta e de apreciat. Sper ca o sa mai aiba piese la noi in oras 😀 Va las si sa ne revedm sanatosi cu un nou an scolar plin de „succesuri”.

Impresii de Timisoara

4-7 iunie au fost zile petrecute la Timisoara deoarece mama a terminat acum 20 de ani facultatea si s-a facut reuniune. Promotia ’89. Joi am pornit cu masina la ora 11 si am ajuns acolo pe la 19. Ne-am facut rezervare la „Casa de la Rosa”, peste tot vedeai trandafiri si totul era in stil baroc chiar daca LCD-ul din hol strica totul. Ne-am dus sus in camera si ne-am uitat la TV si am dormit mult si bine.

Ziua urmatoare ne-am dus la micul dejun si mama s-a intalnit cu colegele ei. Am mancat pe nesaturate si ne-am dus sus in camera. Mai tarziu eu si cu tata am iesit in centru la librarii. Ne-am dus la multe librarii dar cea care mi-a placut cel mai mult a fost „Cartea de nisip” cea mai mare librarie pe care am vazut-o in viata mea! Am cumparat 11 carti in total 😀 . Tata si-a luat doar 3 dar una a costat 125 lei deoarece era editia ilustrata a cartii „Ingeri si demoni” de Dan Brown. Ne-am intors la hotel ca sa lasam cartile si am iesit sa mancam ceva. Ne-am dus la Pizza Thalia si chelnerita era unguroaica. Am mancat o supa si carne cu orez. Dupa ce am mancat ne-am dus inapoi al hotel si am asteptat ca mama sa ajunga de la intalnirea cu colegii. A ajuns si ne-am pregatit de petrecere mai mult ei decat eu. In acea seara mi-am facut un prieten nou, baiatul unei colege de-a mamei mele, care era nascut in acelasi an si era si el berbec.

Dupa miezul noptii petrecerea inca nu se terminase. Adultii isi traiau a doua tinerete sau cum am zis eu si-au retrait tineretea. Ne-am culcat la cinci si ne-am trezit la 10. In acea zi ne-am dus la o buna prietene si colega de facultate unde l-am cunoscut poe baiatul ei care s-a nascut tot in acelasi an cu mine. Am vorbit, am facut schimb de adrese si familiile s-au plimbat. Am incercat sa ma dau pe un skateboard doar ca am cazut si nu mi-am simtit mana 2 minute.

In ultima zi ne-am luat ramas bun de la ei si am plecat acasa. In drum spre casa am terminat al doilea roman din Romanele Mesei Rotunde si am terminat inca o carte.

Mai multe impresii o sa fie si de la sfarsitul de an scolar dar si de la alte multe lucruri care mi-au lasat o impresie buna.