3 cu ghinion de Emil-Mihai Simionescu + Ziua lupului de Carlo Lucarelli

Cărţile acestea le-am citit cât am stat în Slovacia. Acesta este un articol mai special deoarece rezum două cărţi într-un singur articol şi nu unul ca în celelalte.

3 cu ghinion

Acest roman poliţist are 160 de pagini pline de acţiune şi suspans. Acţiune se petrece în jurul unui ziarist care are datorii la mafie sau cămătari (ambele variante sunt bune). Acest ziarist e un mare cuceritor deoarece se culcă cu multe femei. Însă cu o femeie a avut o relaţie mai bună şi după ce găseşte o tipă mai bună o părăseşte pe cealaltă. Prima femeie, cea părăsită, se duce la mafie şi le zice că vrea ca ei să-l pedepsească pe ziarist. Însă capul mafiei are altceva în cap, acesta dorind să-l omoare. După ce tipa şi mafiotul pun la cale planul, acesta se pune în aplicare, doar că un prieten de-al ziaristului află de planul lor şi îl avertizează. După multe peripeţii periculoase şi pline de suspans, ziaristul scapă cu viaţă doar că el este nevoit să-şi facă o operaţie estetică.

Christian Szabagh zice despre acest roman: ” Un puzzle bine gândit meşteşugit pe care autorul îl pune la dispoziţia cititorului cu un gen de naturaleţe, pe alocuri, de-a dreptul savuroasă. Umorul de situaţie, conceput ca o alternativă scriitoricească cel puţin curioasă, dar cu atât mai incitantă, la drama pe care o trăieşte personajul principal este, fără îndoială, sarea întregului roman. Piperul? Fluxul evenimenţial care te ţine cu sufletul la gură de la prima la ultima pagină.”

George Arion, un mare scriitor român de suspans, thriller, zice: „Cui îi place un limbaj mai slobod, sau, mai bine zis, fără nicio oprelişte, are parte de un spectacol lingvistic pe cinste, citind romanul debutantului Emil-Mihai Simionescu. Acţiunea tensionată şi condusă cu pricepere este ca un bonus. Îi doresc autorului bun-venit în cercul restrâns al creatorilor români de suspans.”

3 cu ghinion + Ziua lupului

Ziua lupului

Acest roman de 157 de pagini ne vorbeşte despre secretele mafiei italieneşti şi peripeţiile detectivului Coliandro. Coliandro nu este mulţumit de slujba lui de la poliţie. Acesta se întâlneşte într-o zi cu o veche prietenă de a lui Nikita. Aceasta îi povesteşte prin ce a trecut şi cum a găsit o dischetă şi o înregistrare video într-un pachet pe care trebuia să-l livreze. Pe înregistrare se putea auzi un cuvânt chinez repetat la nesfârşit şi o convorbire dintre poliţişti. Pe dischetă era un virus care când se declanşă apăreau o mulţime de cranii de lupi şi o melodie enervantă. Cu ajutorul Nikitei,  Coliandro află multe lucruri ascunse despre care va fi judecat şi dus la spital din cauza rănilor. În spital este izolat doar că Nikita ajunge acolo şi îi zice că nu a văzut nicio gardă de corp, deoarece mai tărziu va apărea tipul rău, Nikita şi Coliandro fiind nevoiţi să fugă. Aceştia fug şi la urmă îl prind pe tipul rău, botezat de Coliandro, Codiţă. La sfârşit după ce mafia e arestată şi toată lumea a scăpat, Coliandro este promovat.

George Arion zice: ” Carlo Lucarelli are o înzestrare mai rar întâlnită: aceea de a îmblânzi, cu ajutorul umorului, întâmplările, deseori atroce, prin care trece eroul său, inspectorul de poliţie Coliandro. Dozarea hazului, cu o meticulozitate de farmacist, asigură însă romanului şi porţia de suspans, atât de necesară într-o carte cu detectivi şi criminali.”

Bye-Bye

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s