Monthly Archives: Iulie 2009

Georges Simenon – Inspectorul Cadavre

Ultimul rezumat dinainte maratonului cu Agatha Christie. O nouă carte scrisă de Georges Simenon. Din câte mi-am dat seama de la sfârşitul cărţii această carte a fost scrisă în 1941. Sincer sper că o să pot să cumpăr Prima anchetă a lui Maigret ca să ştiţi şi voi, dar şi eu, cum a pornit totul.

Inspectorul cadavre

Maigret se duce într-un orăşel în misiune neoficială, deoarece şeful lui l-a rugat să vadă dacă accidentul mortal al lui Albert Retailleau a fost un accident sau a fost crimă. În tren, Maigret, îl vede pe Cavre, căruia i-a fost şi şef, doar că Cavre se preface că nu-l observă. Maigret se întreabă ce caută Cavre, poreclit şi Inspectorul Cadavre, Maigret fiindu-i şef, acolo şi pentru cine lucrează. Maigret este invitat la nişte rude de-ale şefului său unde într-o noapte fata familiei Naud, aşa se numeau rudele şefului, îi zice că e însărcinată. Maigret face propria lui investigaţie unde este ajutat de un orăşean care jură că spune adevărul deoarece ceilalţi sunt controlaţi de familia Naud ca să nu spună nimic. Într-o seară Maigret se duce acasă cu un prieten de-al familiei Naud. Acasă la acel prieten se afla şi inspectorul Cadavre. Maigret şi Cavre au o discuţie „amicală”. După aceste întâmplări Maigret interceptează mesaje telefonice cu ajutorul femei de la poştă care obişnuia să asculte convorbirile. Aşa află Maigret că şeful lui o să-l trimită înapoi deoarece capul familiei Naud îi spune că încurcă lucrurile. Maigfret ajunge la casa familiei Naud şi vorbeşte cu Etienne Naud, capul familiei, care îi mărturiseşte un lucru şocant şi adevărat. Miagret îl cheamă pe prietenul lui Etienne, Alaban. Alban soseşte împreună cu inspectorul Cavre. Maigret îl interoghează pe Alban şi îi zice adevărul, Alban până la urmă cedând. Aşa Maigret rezolvă un caz şi un lucru personal.

Acum, dragi mei cititori, ce credeţi, cine l-a ucis pe Albert, şi cine a lăsat-o însărcinată pe Gennevive Naud, fica lui Etienne?

Bye-Bye

Anunțuri

Luna august – Luna Agatha Christie

Vă anunţ că luna august va fi plină de rezumate la cărţile cu Agatha Christie pe care le am adică vor fi 11 rezumate 😉 Şi desigur topul şi poate o ştire. Mai mult de atât nu va fi. Şi luna septembrie va fi dedicată cărţilor….
EROARE DE CONXIUNE….
DAŢI REFRESH….

Bye-Bye

3 cu ghinion de Emil-Mihai Simionescu + Ziua lupului de Carlo Lucarelli

Cărţile acestea le-am citit cât am stat în Slovacia. Acesta este un articol mai special deoarece rezum două cărţi într-un singur articol şi nu unul ca în celelalte.

3 cu ghinion

Acest roman poliţist are 160 de pagini pline de acţiune şi suspans. Acţiune se petrece în jurul unui ziarist care are datorii la mafie sau cămătari (ambele variante sunt bune). Acest ziarist e un mare cuceritor deoarece se culcă cu multe femei. Însă cu o femeie a avut o relaţie mai bună şi după ce găseşte o tipă mai bună o părăseşte pe cealaltă. Prima femeie, cea părăsită, se duce la mafie şi le zice că vrea ca ei să-l pedepsească pe ziarist. Însă capul mafiei are altceva în cap, acesta dorind să-l omoare. După ce tipa şi mafiotul pun la cale planul, acesta se pune în aplicare, doar că un prieten de-al ziaristului află de planul lor şi îl avertizează. După multe peripeţii periculoase şi pline de suspans, ziaristul scapă cu viaţă doar că el este nevoit să-şi facă o operaţie estetică.

Christian Szabagh zice despre acest roman: ” Un puzzle bine gândit meşteşugit pe care autorul îl pune la dispoziţia cititorului cu un gen de naturaleţe, pe alocuri, de-a dreptul savuroasă. Umorul de situaţie, conceput ca o alternativă scriitoricească cel puţin curioasă, dar cu atât mai incitantă, la drama pe care o trăieşte personajul principal este, fără îndoială, sarea întregului roman. Piperul? Fluxul evenimenţial care te ţine cu sufletul la gură de la prima la ultima pagină.”

George Arion, un mare scriitor român de suspans, thriller, zice: „Cui îi place un limbaj mai slobod, sau, mai bine zis, fără nicio oprelişte, are parte de un spectacol lingvistic pe cinste, citind romanul debutantului Emil-Mihai Simionescu. Acţiunea tensionată şi condusă cu pricepere este ca un bonus. Îi doresc autorului bun-venit în cercul restrâns al creatorilor români de suspans.”

3 cu ghinion + Ziua lupului

Ziua lupului

Acest roman de 157 de pagini ne vorbeşte despre secretele mafiei italieneşti şi peripeţiile detectivului Coliandro. Coliandro nu este mulţumit de slujba lui de la poliţie. Acesta se întâlneşte într-o zi cu o veche prietenă de a lui Nikita. Aceasta îi povesteşte prin ce a trecut şi cum a găsit o dischetă şi o înregistrare video într-un pachet pe care trebuia să-l livreze. Pe înregistrare se putea auzi un cuvânt chinez repetat la nesfârşit şi o convorbire dintre poliţişti. Pe dischetă era un virus care când se declanşă apăreau o mulţime de cranii de lupi şi o melodie enervantă. Cu ajutorul Nikitei,  Coliandro află multe lucruri ascunse despre care va fi judecat şi dus la spital din cauza rănilor. În spital este izolat doar că Nikita ajunge acolo şi îi zice că nu a văzut nicio gardă de corp, deoarece mai tărziu va apărea tipul rău, Nikita şi Coliandro fiind nevoiţi să fugă. Aceştia fug şi la urmă îl prind pe tipul rău, botezat de Coliandro, Codiţă. La sfârşit după ce mafia e arestată şi toată lumea a scăpat, Coliandro este promovat.

George Arion zice: ” Carlo Lucarelli are o înzestrare mai rar întâlnită: aceea de a îmblânzi, cu ajutorul umorului, întâmplările, deseori atroce, prin care trece eroul său, inspectorul de poliţie Coliandro. Dozarea hazului, cu o meticulozitate de farmacist, asigură însă romanului şi porţia de suspans, atât de necesară într-o carte cu detectivi şi criminali.”

Bye-Bye

Impresii de Slovacia

După cum se ştie am fost plecat o săptămână în Slovacia într-o tabără de creaţie. Acum am sa va povestesc pe îndelete prin ce am trecut acolo şi cum m-au certat părinţi că nu am făcut poze unde am stat 😦 dar sper că o să fac rost de poze cu parohia unde am stat.

Tabăra în care am fost este una de creaţie şi îmi îngădui să le explic colegilor de ce am avut eu onoarea de a merge acolo. În primul rând o fată nu a putut veni pentru că nu a putut să îşi facă hârtiile şi atunci profesorii nu ştiau pe cine să aleagă şi o profesoară care stă în acelaşi bloc cu mine şi ştiind că ştiu maghiară şi că am talent şi că am şi note bune şi că nu aveau pe cine altcineva să aleagă din clasele mai mici(5-6) a zis să aleagă din clasa a şaptea. Aşa am ajuns eu să merg în această tabără.

Personajele (în ordine alfabetică) :

  • Eu (Arthur)
  • Anna (foarte tăcută abia o auzeai vorbind)
  • Andrea
  • Barnabas [barnábaş] (unul din cei patru băieţi)
  • Cristina ( totă lumea îi zicea Nina dar nu ştiu de ce 😀 )
  • David ( verişorul unui coleg)
  • Edith ( fata asta râdea ca o vrăjitoare şi de fiecare dată când o auzeai râzând râdeai şi tu)
  • Marci [márţí] (şi el era unul dintre băieţi)
  • Melinda ( pentru vârsta ei era cam grasă dar făcea nişte prostii de care o să aflaţi în rândurile de mai jos)
  • Timea (o persoană care m-a comparat cu fratele ei de 20 de ani 😮 )

În dimineaţa de duminică la ora 4:30 familiile stăteau împreună cu copii în aşteptarea microbuzului care are să îi ducă în Slovacia, printre aceşti copii mă aflam şi eu, ditamai măgarul de 14 ani. La ora cinci când a început să plouă mai tare a sosit şi microbuzul. Fiecare şi-a găsit locul cel mai bun, şi eu am stat în spate, în mijloc, unde puteam să îmi întind picioarele lungi şi aşa nu m-ar fi durut genunchii 😀 Când am pornit fetele au început să vorbească despre muzică doar că eu vroiam să dorm şi mi-am închis ochii dar spuneau lucruri aşa de amuzante încât era greu să adormi. Era un moment în care discutau despre noul cântec al trupei Pussycat Dolls (hush hush) şi una nu a pronunţat cum trebuie şi a ieşit „huş huş” care în maghiară înseamnă carne.

În drum spre graniţă ne-am oprit la o benzinărie ca să mâncăm şi să ne facem nevoile. Acolo Melinda a vrut să îşi ia o îngheţată şi era prea scumpă pentru o îngheţată şi nu ştia cum se zice în româneşte la „nu vreau” şi colega ei, Nina, îi zice „nu vreau” şi Melinda zice „nu vrei”. A fost aşa de amuzant… de fata asta se poate râde cu zilele. Altă păţanie amuzantă era faptul că am început să vorbim despre biologie-anatomie. Noi îi zicem Melindei că avem două creiere, unul mic şi unul mare plus un con ( mi-e ruşine că nu-i ştiu numele) şi fata credea că are un singur creier în toată cutia craniană. Ce am râs şi la asta… Apoi ajungem în Král’ovsky chelmec ( acolo unde ne-am petrecut timpul o săptămână) unde vedem un panou cu numele acesta şi Melinda încearcă să îl citească şi citeşte „kraiovski” şi apoi eu îi zic că are un accent pe a şi se citeşte „kraalovsky”. Dacă nu ştiaţi acest oraş este înfrăţit cu oraşul meu, Sfântu Gheorghe.

Ajungem acolo pe la ora 19:00 şi ne duc în camerele noastre, după aceea ne duc în alte camere şi după aia îşi dau seama că nici acolo nu e bine şi ne duc din nou acolo unde am fost prima oară. Asta a fost foarte enervant mai ales că urcam scările, coboram scările…

În seara aceea am vorbit cu cei din Ungaria şi ne-am jucat un joc super care se numea Carcassonne. O să vedeţi mai jos ce importanţă a avut această propoziţie.

Prima noapte a fost foarte bună şi plăcută, parcă ar fi fost un vis, prima mea excursie în străinătate fără părinţi. Dimineaţa a început cu râsete deoarece la micul dejun nu ştiu cum reuşeam dar stăteam faţa-în-faţă cu fetele care mă faceau să râd. După aceea am avut o pauză de vreo oră şi după aia au început activităţile. Prima a fost să facem suport pentru creioane din ziare şi serveţele. Ne-au dat nişte role de carton şi o bucată de carton. A trebuit să tăiem un cerc care să acopere fundul rolei de carton. După aceea a trebuit să lipim ziare peste tot, şi înăuntru şi înafară dar şi pe fund ca să nu avem surprize 😀 După aceea trebuia dat cu vopsea de latex sau aşa ceva ( mie greu să traduc din maghiară aşa că înţelegeţi-mă ) care îi dădea o culoare albă. După ce acea vopsea se usca putea-i să lipeşti şerveţelul, modelul, pe care l-ai ales. A fost o muncă plăcută care mi-a plăcut foarte tare. Toată lumea spunea că al meu e foarte frumos, şi aşa şi este 😀

SS850770

SS850771

SS850772

După aceea a urmat prânzul, supa fiind cam nesărată dar asta s-a putut rezolva. După aceea fiecare făcea ce dorea. Ne-am jucat ping-pong doar că la un moment dat a devenit prea dur, copii neştiind să joace şi aruncând mingea cu o putere prea mare. După aceea ne-am jucat cărţi, unde ne-am distrat de minune şi am râs pe nesăturate. După aceea seara cu băieţii din camera ne-am jucat Carcassonne.

SS850777Următoarea zi a fost teribilă. Cel care trebuia să facă activităţile de dimineaţă şi după-amiază a întârziat. Sincer să fiu asta a fost cea mai naşpa zi. Înafara faptului că am făcut nişte lucruri copilăroase dintr-o parte din floarea-soarelui şi ceva asemănător cu un pistol, toate acestea fiind numite jucării tradiţionale din lucruri naturale, care fac zgomot şi alte tâmpenii după care a început să-mi curgă sânge din nas şi nebunul ăla a lăsat cei mai bun la sfârşit şi eu cu nasul meu nu am putut să îl fac şi am şi adormit cu ditamai şerveţelul îmbibat cu oţet în nas. Şi acel lucru frumos a fost o brăţară făcută din piele… 😦 Dar mă bucur că la celelalte activităţi am putut participa şi fără să îmi curgă sângele. Nopţile au fost toate asemănătoare cu excepţia unora. Ca cea de marţi adică ziua pe care v-o povestesc unde am avut un concurs de dans. Au fost trei cântece cunoscute nu ştiu cum doar de mine 😮 cum ar fi Macarena, Asereje cântat de Las Ketchup şi Mambo Nr.5 cântat de Lou Bega. Din păcate chiar dacă ştiam să dansez primele două cântece (toată lumea trebuia să danseze… ) ultimul a fost cel mai greu. Aşa că nu am luat niciun premiu 😦

Miercuri ne-am dus în Kosice [coşiţe] unde am văzut un dom, o mănăstire, un turn pe care l-am şi urcat cu toţi şi un clopot scos din biserică sau aşa ceva.

SS850752

În imaginea din stânga vedem, în dreapta mănăstirea, în centru vedem domul iar în spate acolo unde este acel ceas cu turn aurit este turnul cu 320 de trepte.

În dom, un nene ne-a povestit despre istoria domului si ceva despre familia Rakoczi şi ne-a dus şi în subteran unde am văzut sicriele celor din familia Rakoczi. După aceea ne-am urcat în turn care avea 160 şi ceva de trepte şi 50 de metri. Dacă l-a urcare a fost greu, la coborâre a fost şi mai greu. În viaţa mea nu am urcat-coborât 360 şi ceva de trepte. Îmi tremurau genunchii după ce am coborât. Oricum, ce am văzut sus a fost uimitor de frumos. Deşi România e mai frumoasă 😀

După aceea ne-au lăsat liberi o oră şi ne-au dat şi un ghid care să ne ajute să ne descurcăm pe acolo. Noi îl întrebăm de un magazin de suveniruri şi ne zice că nu ştie niciunul 😦 şi ne duce într-un Tesco… ce să zic… nu poţi lua niciun cadou de acolo. După aceea ne-am dus în autobuz şi ne-am îndreptat spre următoarea locaţie Szádelöi care era o vale. Aş vrea să nu vă spun dar trebuie să vă spun că acolo în Slovacia era o căldură foarte mare. Iar în autobuz era şi mai mare, apa pe care ne-au dat-o cei de la parohie era caldă ca pişatul. Nu contează, important e că am ajuns acolo în vale şi prostul de mine şi-a uitat aparatul de fotografiat în autocar. Mă blestem zilnic pentru asta, dar sper că o să am fotografiile de la cele două profesoare care au venit cu noi 😀 Ţin să vă spun că numai noi cei din secuime, am mers cel mai departe şi când ne-am întors toată lumea era la autocar şi ne aştepta 😀

Ne-am întors la tabără pe la 21:00 toată lumea era tensionată şi noi copii nu puteam nici să râdem la masă 😦 şi după aceea toată lumea a făcut duş pentru că, cred eu, nimeni nu a transpirat cum a transpirat în acea zi. Am uitat să vă spun că în autocar mi-a curs din nou sânge din nas.

Următoarea zi am lucrat din nou ceva cu şerveţele. Ni s-a dat o plăcuţă din lemn, pe care a trebuit să o vopsim cu vopseaua de latex, după aceea trebuia să lipim şerveţelul şi apoi să lipim bucăţi de mozaic pe el. Sincer mie nu mi-a plăcut cum a ieşit dar celorlalţi li se părea o adevărată operă de artă 😮

SS850773

La prânz, nu ştiu dacă la acesta sau în altă zi, Nina a spus că nu mănâncă cartofi, eu îi zic ” Dacă nu mănânci cartofi cum poţi mânca Pâinea feliată cu cartofi?”(numai partea cu Pâinea feliată a fost spusă în română) la care Melinda  zice „Nu aşa se zice la pâine!” când am auzit asta toată lumea a început să râdă.

După această activitatea după-masa au venit nişte oameni cu războaie de ţesut. Era un nene care ne-a arătat cum se face şi după aceea fiecare putea să încerce să ţeasă la război. Când mi-a venit rândul, m-am simţit ca un expert ştiam să fac foarte bine, parcă deja aş fi făcut aşa ceva. Dar au fost şi excepţii care nu s-au descurcat deloc cum ar fi David şi Melinda, iar restul echipei din Transilvania râdeam de ei deoarece nouă ne-a mers foarte bine 😀

În acea seară a fost dicotecă şi karaoke. Au cântat două profesoare şi noi tot strigam” Melinda vrea să cânte!” şi am zis noi asta de mai multe ori până când Melinda mă apucă de pulpe şi cu ghearele îmi rupe pantaloni. M-am dus să mă schimb şi i-am zis Melindei că dacă vrea să o iert trebuie să cânte. Şi spre mirarea mea şi a tuturor ea s-a dus să cânte. A cântat ce a cântat şi la un moment dat a cântat fără sunet… ei bine, nu are tocmai o voce de înger 😀 Şi după aia s-a reluat dansul, după un timp simt că trebuie să merg la baie, şi după ce îmi termin treburile, îmi curge din nou sânge din nas. Iarăşi am căpătat o vată îmbibată cu oţet în nas şi aşa s-a terminat seara, cu vărsare de sânge 😀

A doua zi activitatea era din nou cu şerveţele, de data asta a trebuit să facem o cutie. Eu am primit o cutie în formă de inimă şi i-am dăruit-o mamei. Aici puteai să pui direct lipiciul şi şerveţelul şi după aceea am decorat-o cu nişte bucăţi de mozaic. A fost foarte frumos şi mama s-a bucurat tare mult.

SS850774

SS850776SS850775

A sosit şi prânzul, acum nu ştiu dacă a fost vina supei care era cu usturoi sau din cauza căldurii dar mi-a curs din nou sânge din nas. Şi de data asta m-am ales cu vată îmbibată cu oţet în nas şi am început să plâng, că doar mie mi se întâmplă aşa ceva şi că o să leşin din cauza pierderii de sânge… tot felul de gânduri morbide. Şi profesoara mi-a făcut un nas de cartof folosind leocoplast şi vată ca să nu se vadă vata roşie. După acestea m-am hotărât să merg totuşi cu restul grupului la lac unde am stat şi m-am uitat la ei deoarece mi-a curs din nou sânge (de două ori într-o zi). După aceea ne-am dus într-un supermarket şi acolo mi-am făcut cumpărăturile cu vata în nas. Acum vine partea amuzantă deoarece doi copii din grupul din care făceam parte vroiau să ia jocul acela Carcassonne doar că ei au luat o extindere, un supliment, ceva care să facă jocul mai interesant. Doar că aici în România nu a apărut aşa ceva.

Ne-am întors şi după cină ne-am jucat pantomimă şi ghiciţi cine au câştigat? Cei din Transilvania. Ziua următoare ne-am întors acasă. A fost cea mai frumoasă experienţă din viaţa mea şi dacă aş repeta-o cu colegii mei ar fi la fel de frumoasă.

Detalii din culise:

În fiecare seară se juca cărţii şi am făcut campionat cu Timea şi odată am pierdut, iar odată conduceam doar că m-a ajuns şi m-a bătut.

În peisaj au apărut şi nişte specimene numite de o profesoară „primadonne”. Eram în autobuz şi le auzeam cum vorbeau ” Hoszu szoknya, rovid szoknya” în română înseamnă ” Fustă lungă, fustă scurtă”. Şi într-o dimineaţa mă jucam cărţi cu două fete şi râdeam de Melinda deoarece s-a aşezat pe jucăriile ei şi le-a stricat şi coboară astea şi spun ceva dar nu am înţeles. Când se întorc noi râdem din nou şi ne zic să ne uităm la noi. Când „ne-am împrietenit” le-am întrebat ce au zis şi au crezut că am spus că zicem că sunt urâte. Aşa ceva nu am văzut. Chiar şi colegele din clasa mea sunt mai treze la cap decât astea.

Cam astea au fost de spus şi dacă îmi aduc aminte de ceva nu o să uit să scriu şi să vă informez.

Bye-Bye

Romanele Mesei Rotunde

Acest articol va fi despre o mică părere lăsată de această carte. În primul rând menţionez că acest articol a fost scris înainte să merg în Slovacia deci să nu vă miraţi, sau dacă vreţi, să vă miraţi. Oricum acum am să vă spun că mă simt perfect în Slovacia, păcat că prietenii mei nu pot fi aici dar am să le povestesc în aşa fel încât să creadă că au fost acolo 😀

Acum am să vă zic cât de mult mi-a plăcut să citesc Romanele Mesei Rotunde.

La această carte trebuie să ai multă răbdare pentru că poate să devină plictisitoare. Dacă vă place istoria, viaţa din Evul Mediu vă recomand această carte sau dacă vreţi să încercaţi ceva nou, ca să simţiţi dacă puteţi să citiţi ceva cu care nu sunteţi obişnuiţi, aceasta este cartea 😉

Citind această carte la început mi s-a părut ca o carte genială. Dar deja în al doilea roman am fost bulversat nevenindu-mi să cred că romanul e absolut diferit de ce ştiam sau am auzit noi.  Deşi toate personajele bune au şi o latură în care ne arată cât de proaste pot fi şi după părerea mea este destul de iritant, mai ales obsesia lui Lancelot pentru regina Guinevra.

Acum am să vă spun un secret. Dacă vreţi să vă distindeţi după ce aţi citit un roman din toate romanele, vă recomand să citiţi o carte care să te relaxeze şi desigur să fie scurtă ca să nu staţi prea mult la ea şi să uitaţi ce s-a întâmplat în carte. Eu am citit câteva cărţi cu Miss Marple care o să fie puse la vremea lor 😀

Să revenim la subiectul principal. Faptul că multe personaje mor la final este ceva tragic dar aşa a vrut ăl de sus să se întâmple, aşa s-a întâmplat. Mie personal mi-a făcut plăcere să rezum, să relatez acest roman.

Sper că şi voi o să îl citiţi, sau să îl luaţi de la bibliotecă şi probabil o să facem schimb de experienţe. Probabil o să am un articol asemănător şi pentru Notre-Dame de Paris.

Bye-Bye

Romanele Mesei Rotunde – Moartea lui Artus 8/8

Ultimul roman,

ne-a lăsat cu un gust amar

Moartea lui Artus

Agravain observă că regina si Lancelot au o aventură şi îi spune regelui. Acesta nu-l crede dar a hotărât să fie spionaţi. Se organizează un turnir la Winchester unde pelacă regele, dar Lancelot le spune că nu poate veni pentru că e bolnav. În schimb Lancelot noaptea pleacă spre Winchester şi ziua regele îi recunoaşte calul. Lancelot se duce la familia d’Escalot unde va drmi. A doua zi se duce cu fiul nobilului d’Escalot la turnir şi pelacă de acolo cu o rană lăsată de vărul său, Lionel. Când cavalerii Mesei rotunde pleacă se duc la nobilul din Escalot unde Gauvain o întâlneşte pe Passerose, fiica nobilului, şi fata îi spune că este îndrăgostită de Lancelot. Gauvain şi restul cavalerilor ajung acasă şi îi spune reginei că Lancelot trăieşte fericit lângă o femeie foarte frumoasă. la auzul acestora regina se supără şi îi zice lui Gauvain că nu o să îi dea pace lui Lancelot. La acestea urmaşi lui ban şi lui Bohor se duc în căutarea lui lancelot şi nu o să se mai întoarcă la curtea regelui Artus. Aceştia îl găsesc pe Lancelot şi se vor duce în oraşul în care au copilărit.

NOTĂ: S-a omis un capitol în care regele Artus descoperă nişte picturi pictate de Lancelot pe un perete în care a pictat şi relaţia lui cu Guinevra şi aşa regele se hotărăşte să îi prindă asupra faptului şi să se răzbune.

Lancelot şi rudele sale se întorc la cetate şi lancelot află că regina e supărată şi hotărăşte să plece. Un duşman al lui Gauvain îi dă un măr otrăvit reginei crezând că o să îl dea lui Gauvain dar il dă altui cavaler acesta murind. Regina este acuzată şi regele pune să fie arsă pe rug. Lancelot va veni să o slaveze de pe rug omorându-i fraţii lui Gauvain, înafară de Mordret. Regele află că Lancelot se adăposteşte la Voioasa Pază se duce să o asedieze. Aflând aceste lucruri Lancelot îi zice că el nu va lupta împotriva lui dar regele refuză să facă pace şi aşa aceştia se vor lupta. Doar că Papa de la Roma a aflat de ce făcuse Artus şi îl convinge să se împace cu soţia lui şi să îl lase pe Lancelot să se întoarcă în ţara lui. Gauvain îi zice lui Lancelot că se va răzbuna pe moarte fraţilor săi. Lancelot ajunge acasă şi peste ceva timp este atacat de armata regelui Artus. După multe zile Gauvain îi zice lui Artus că îl provoacă pe Lancelot şi dacă va pierde atunci regele va trebui să facă pace cu Lancelot. În acest timp Mordret îi înşală pe toţi zicând că regele e mort. La auzul acestora, regina se baricadează în turn. Lancelot îl doboară pe Gauvain care moare în drum spre casa lui. Regina se face călugăriţă. Când oastea regelui ajunge în Marea Bretanie, îl atacă pe Mordret. Tatal şi-a ucis fiul şi fiul şi-a rănit tatăl. Lancelot şi fraţii săi se duc în Marea bretanie doar că acolo vor trebui să se lupte cu fii lui Mordret. Aceştia mor la fel şi Lionel. Lancelot se face pustnic la fel şi încă unul din fraţii sai şi aşa au murit toţi, de bătrâneţe la pustnicie.

„Şi depănarea amuţeşte acum, căci aici se isprăveşte povestea lui Lancelot du Lac şi a Sfăntului-Graal şi a bunului rege Artus, aşa precum se găseşte ea în vechile scrieri; nimenea nu ar putea să spună mai mult fără se mintă pe de-a-ntregul. Îi aduc mulţumită Domnului nostru Isus Cristos, aşa cum se cuvine să facă un păcătos hărăzit celor vremelnice, pentru că mi-a dat putere şi răgaz să închei bogata lcrare la care m-am îhămat: căci m-am muncit mult şi m-am străduit cu nesaţ s-o duc la bun sfârşit şi am isprăvit o operă de mare întindere. Acum, când este încheiată, am să mă odihnesc oleacă, cu voia Domnului, şi am să mă desfăt cumva” Jacques Boulenger, tradus de Aurel Tita.

Am terminat încă o carte pe care v-am destăinuit-o vouă, o carte de 450 de pagini. Aştept comentariile voastre şi abia aştept să le văd când o să mă întorc din Slovacia. Probabil acum sunt în microbuz în drum spre Slovacia. Am plecat azi de dimineaţă la ora 04:30 😀

Bye-Bye

Romanele Mesei Rotunde – Cautarea Sfantului Graal 7/8

Aveţi penultimul roman. Enjoy!!!

„La patru sute cincizeci şi patru de ani

după Pătimirea lui Isus Cristos,

în ziua de Rusalii,

jilţul acesta va avea un stăpân.”

Asta era scris pe jilţul periculos în ziua de Rusalii, în care Galaad, fiul lui lancelot, va ocupa acest jilţ. În acel moment o cădelniţă a început să plutească deasupra cavalerilor împrăştiind miresme peste tot şi aducându-le mâncare cavalerilor. Gauvain zice că o să se ducă în căutarea Sfântului Graal, şi după ce zise el acestea şi restul cavalerilor au zis acelaşi lucru. Cavalerii pleacă şi acţiunea se concentrează asupra lui Galaad care salvează nişte domniţe dintr-un castel în care erau ţinute prizoniere. Acum se povesteşte despre Perceval căruia îi este rănit calul, împiedicându-se de o piatră,  şi îi este dăruit altul de o preafrumoasă fată. După acestea ajunge la malul mării unde o fată îl ia şi are grijă de el, doar că fata era defapt un drac. Perceval ajunge la o corabie şi acesta se urcă în el, doar că acum acţiunea se duce spre Lancelot. Acesta o porneşte pe un drum în care va fi bătut de toţi şi ajungând la un râu, calul acestuia este omorât. lancelot traversează râul, se întinde pe jos şi începe să se roage, doar că acţiunea se îndreaptă asupra lui Gauvain, napotul regelui Artus.  Acesta se întâlneşte cu un alt cavaler şi pleacă împreună. pe drum observă un cavaler care vroai să se lupte, aşa că gauvain ia dat luptă. După luptă gauvain îi înfige spada în el şi îi dă jos coiful şi află că era tot un cavaler al Mesei rotunde, doar că aici se opreşte povestea noastră şi vorbeşte despre Bohor, vărul lui Lancelot. Acesta a avut viziuni ale diavolului după ce se spovedise. După aceste viziuni se duce la un turnir. După acestea porneşte la drum din nou, dar povestea se întoarce la Galaad. Acesta îl răneşte grav pe gauvain şi după aceasta se urcă pe o corabie unde se aflau şi Perceval şi Bohor. Corabia era a lui Solomon şi pe ea se aflau multe minuni: săbii şi alte lucruri minunate şi primejdioase. Perceval şi Bohor îşi primesc săbiile iar Galaad va fi al unei domnişoare pentru totdeauna.

Aici s-a sfârşit cartea Graalului şi va urma cartea în care regele Artus are să moară. (m-a cuprins spiritul :D )